Imi place la nebunie sa ma plimb cu bicicleta... Si, anul asta, cam de cand a venit caldura, pot spune cu mana pe inima ca m-am tot plimbat...
Bicicleta pe care o posed e primita de ziua mea de la propriul meu frate si de la prietena lui care s-au gandit sa-mi faca, poate, cel mai frumos cadou de anul asta. Zic “poate” pentru ca in 2006 mai astept si Craciunul... :P
In ultima vreme ma plimb numai noaptea, undeva dupa ora zece – unsprezece... Evit aglomeratia de pe strazi si pe aceea din parc... Pana acum de curand ma plimbam mai pe lumina dar, pentru ca plecam sa ma relaxez si ma intorceam mai nervos ca la plecare, am renuntat...
Parcul era plin de caini care preferau sa alerge numai in fata bicicletei, de femei cu carucioare impinse alene si fara nici un fel de respect pentru trafic, de pustani care mergeau in grup atarnati unul de celalalt, blocand astfel toata aleea...
Uf! Cand nu mai rezistam si simteam ca imi tresare ceva deasupra ochiului drept, incercam sa le explic scrasnind printre dinti ca si biciclistii au drepturile lor si ca s-a inventat si mersul in sir indian... de catre indieni, of course! Pe de alta parte, recunosc: cu cainii era mai greu... La ei trebuia sa latru!
Acum e liniste... Noaptea, tot parcul Tineretului imi sta la picioare! Sau la pedale, ma rog...
Vine timpul rece insa... Ma pregatesc sa-i gasesc bicicletei un loc permanent de odihna... (Vreau si eu un suport d’ala care se monteaza pe perete!) O, ce-o sa-mi mai lipseasca obiceiul asta la iarna...
Dar, totusi, pana atunci mai dau putin la pedale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu