> blog.emagini.ro

I, robot

De ce naiba n-am putut sa-l fac sa priveasca in lateral? Si i-am mai facut si ochii rosii... Ce nebun!

Din pensula

Cata placere gaseam in desen... Si cum ma incurajau cu totii. Dar n-a fost sa fie!

Am fost atras usor de partea intunecata a vietii, de munca si de distractii ieftine, de comercial sub toate formele lui, de banalitate si mediocritate, ca acum sa ajung, in mare parte, un produs indiferent.

Sunt ani de cand n-am mai desenat... Ani de cand buricele degetelor mele nu s-au mai murdarit involuntar in vopsea. Ani de cand biroul meu sta nepatat. Pensulele s-au uscat de mult. Cred ca si uleiurile zac undeva intr-un dulap, fara urma de speranta ca vor mai vedea vreodata albul panzei.

Am renuntat la chestia asta asa usor. Oricum n-as fi avut nici un viitor ca pictor. Si oricum n-am desenat niciodata pentru altii si mereu am facut-o numai pentru mine. Am castigat ceva in schimb? Nu! Poate numai niste timp liber pe care il prapadesc in fata calculatorului, dormind sau la o bere cu amicii. Cu ce folos?

Rage

Cat a trecut de cand n-am mai desenat...

Advanced Search

Cum se numeste o persoana careia nu-i ajunge un blog si tot continua sa-si faca pana le pierde sirul? BLOGOMAN? Pai, daca’i p’asa, atunci eu sunt unul!

Sa stabilim un lucru... Asta este blogul pe care scriu tot ce-mi trece prin cap si pun doar lucruri facute de mine iar asta, advanced-search.blogspot.com, este un blog in care scriu despre lucruri care-mi trec prin fata ochilor, facute bineinteles de altii... Film, carte, fotografie, muzica, s-om mai vedea...

Lonely

Ma gandesc la stalpul asta si la cat de singur e. In special noaptea, cand e frig si intuneric. Eu macar am de ales...

Frustrari marunte...

• E o reclama tampita la televizor (bine ca nu folosesc aparatul asta decat la meciuri!) cu baietelul ala care nu prea e de acord cu steaua cu 5 colturi si atunci maica-sa ciunteste toate stelutele din casa, inclusiv pe cele facute din sandwich-uri... Tot incerc sa imi explic povestea asta dar nu reusesc. O posibila idee ar fi aceea conform careia, ca parinte responsabil si iubitor, esti obligat sa-ti sustii copilul in toate nebuniile. Daca aduce putin a Hitler sau a Napoleon, il vei iubi mai putin? Nu! Important e sa creada cu tarie in ceva...
• Tot mai multi oameni isi cumpara motociclete. Tot mai multi dintre acesti oameni imi sunt vecini. Oameni cu servici, care ajung acasa dupa ora 8-9 seara. Mananca, isi fac siesta in fata televizorului si, pe la ora 12 noaptea, ies sa dea o tura cu motocicleta in jurul blocului. Sa nu ma intelegeti gresit, iubesc motocicletele. Dar nu dupa 12 noaptea. Daca s-ar fi intamplat doar o data, as fi trecut cu vederea... Dar se intampla noapte de noapte. Si nu mai rezist... Placerea lor nu e, dupa cum un om normal isi poate inchipui, plimbarea. Pentru ca nu se duc nicaieri. Placerea lor e sunetul motorului care, daca ma intrebati pe mine, nu e tocmai concordant cu linistea de la 12 noaptea... Sper ca, intr-o noapte, motocicletele lor sa arda in flacari. (Poate se gaseste vreun vecin mai rapid ca mine...) Stiu ca nu e bine sa te bucuri de raul altuia, dar cum e cand vine vorba de binele tau?
• E, si cu meciul de aseara... Da Badea interviu si distruge surpriza Pro Tv-ului... “Am auzit ca la Lyon s-a terminat...” Pauza lunga... Eu urlam cat ma tineau puterile. “Zii, ma! Scuip-o!” Si imi imaginam cum i se naste o grimasa pe fata reporterului ala batut in cap si cum clatina speriat din tartacuta, complet lipsit de alta reactie... Si sigur nu-i putea pune mana la gura lu’ Badea, in direct. “Da, a continuat acesta din urma, am auzit ca Lyon a batut cu 2-0”. Probabil cei care nu au teletext sau internet si nu reusisera sa afle rezultatul de la Lyon pana atunci, au inceput, pe capete, sa schimbe programul...

Ion

Asta e o varianta moderna de Ion. Cu Adidasi din Big, blugi din Castani si Pall Mall in coltul gurii. Nu mai e demult pasionat de pamant, de cer si de animale. Acum pleaca urechea la smecherii, se ocupa cu tot felul de invarteli si are gagica vopsita pe care o duce in fiecare week-end in discoteca la Mihai Bravu.

E mai putin original? Mai putin autentic? Sau e doar trecut prin filtrul civilizatiei si progresului tehnologic? A regresat taranul roman in ultima suta de ani sau a disparut complet? Mai e Ion, Ion? Sau doar o facatura?

Concert de adio

Am constientizat de un timp ca pentru mine a cam trecut vremea concertelor. Nu mai sunt eu ala care sa mearga in multime pentru a fredona in grup melodii de care m-am plictisit in Winamp. Nu mai am atata energie pe cat mi-as dori...

Singura incercare din ultimul timp, pe langa eventualele intalniri accidentale din cluburi cu cine stie ce DJ sau trupa, a fost cea de anul trecut de la Tiesto. Nici p’asta n-am savurat-o asa cum ar fi trebuit. Aglomeratie, caldura sufocanta, prieteni plictisiti...

Imi aduc aminte cu placere de vremea cand eram pustan si nu lipseam de la nici un concert. Dr. Alban, 2 Unlimited, Culture Beat, Capella, Rednex s.a.m.d. Nu faceam diferenta. Era perioada cand se faceau primele incercari de acest gen in Romania, aveam parul lung pana la umar, purtam bandana in orice situatie si cercei in urechi si ma aflam aproape tot timpul intr-un grup. Nu conta cine canta atata timp cand iti dadea posibilitatea sa sari cat te tineau picioarele si sa urli cat te tineau plamanii. Dar a trecut...

E, acum vine Chris Rea. Si daca pentru el e concert de adio, sa fie si pentru mine...

Pescar la apus

Ce m-a facut sa cred ca omul asta e pescar?

Fotografia e facuta pe Lacul Morii. In Bucuresti, deci... Nu cred ca poate exista cineva in orasul asta care sa traiasca din pescuit. Ca ocupatie de baza. Exista si posibilitatea de a ma insela insa nu cred ca exista pescari veritabili in Bucuresti. Poate doar cativa amatori... De Duminica, nu stiu. Si totusi, eu l-am facut pescar...

Alta intrebare... Daca omul asta a iesit la pensie si isi petrece o parte din timp pescuind iar cealalta jucand sah, sa zicem, in parcul Crangasi? Si totusi, nu l-am facut sahist! I-am zis pescar...

Ce m-a facut sa trag concluzia asta? Ce m-a facut sa-l incadrez in categoria asta? Asta il defineste ca om? Pana la urma e doar o umbra. Un contur intr-o lumina destul de palida... O amagire, poate... Si atunci, de ce l-am facut pescar?

In varf II

Si a doua, Mihai...

De ciuda...

Ce naiba se intampla cu voi? Innebunesc cand ma uit la fiecare persoana pe care o iubesc si realizez ca aceasta nu isi mai doreste nimic. Nu mai e animata de nici o pasiune. Nu o mai mana nici un interes. Nu mai cauta nimic. Pur si simplu, nu ii mai pasa.

Deveniti mecanisme cu fiecare zi ce trece. Va scufundati in banalitate si o faceti de parca asta ar fi singura cale. Cea mai buna dovada e ca nu aveti nici un raspuns la intrebarea: “Ce vrei de la viata?” Poate doar unii dintre voi gasesc curajul sa spuna: “Nu stiu!” Dar e mult prea putin...

Veti ajunge in viitorul apropiat, intr-un anumit moment din timp in care fiecare cuvant spus de voi va fi doar un ecou epuizat al vorbelor pe care le rostiti acum, iar ascultatorii vostri fideli se vor fi plictisit de mult de ideile pe care le tot repetati si vor fi cautat un alt orator ceva mai interesant. Simtiti, nu, inca din vremea asta cum incepe regresul catre un sir de idei putine si fixe care nu va vor ajuta in competitia cu cei care invata si isi doresc?

Daca ati fi de acord, m-as oferi eu sa pun o dorinta pentru fiecare dintre voi... Doar pentru cei pe care ii cunosc suficient de bine. Pentru cei din familie, pentru cei care imi sunt prieteni, pentru cunoscuti. Dar e imposibil. Dorinta functioneaza numai daca e a voastra...

In varf

Azi voi pune doua fotografii care, desi facute mai demult, ma duc si acum cu gandul la o anumita libertate...

Prima, Cristina...

Resemnare

“Pe cine astepti, tataie?”
“Pe nimeni, numa’ moartea aia sa vina odata!”

Comment frustration

Am incercat sa comentez un post de pe un blog dar nu mi-a mers. Putin iesit din context il prezint ma jos...

"Cand ajungem intr-un punct spunem ca am reusit numai datorita vointei noastre. Fals, lumea ne impinge de la spate...

Ne invata sa ne bucuram si sa ne dorim lucuri artificiale, ne invata sa construim situatii care nu ne implinesc, ne forteaza sa fim fericiti numai cand ne dovedim utilitatea fata de societate. Chiar daca incercam sa o facem in felul nostru, tot conformism se cheama...

Nu mi-am dorit niciodata sa am birou. Mi-ar fi placut sa nu fi cunoscut niciodata ce inseamna munca si sa ma limitez la joc, sa nu fi invatat dependenta de cana obligatorie de cafea, sa nu fi cunoscut niciodata peretii acestei lumi. Acum mi-e prea greu sa-i escaladez. Inainte eram atat de inocent ca nici nu-i vedeam.

Ma bucur la salariu sau la profit, o data pe luna, ma distrez automat la iesirile in oras convenite de comun acord cu ceilalti prizonieri, ceasul a ajuns sa ma poarte el la mana, spatiul sa ma calce in picioare...

Si, ce este cel mai rau, am uitat definitiv cum e sa zbori. Nici nu mai sunt sigur daca am stiut vreodata..."

Diversitate

Nu’s ce naiba, da’ sunt obsedat de libelule! Ar fi a treia fotografie de genul asta pe care o postez pe blog. Dar nici nu va imaginati cate am...

IV. 2 B, X NOT 2 B: Answers !?

Stiu ca ma pregateam sa vorbesc despre scopul omului in viata si despre cel al lumii in care exista... Voi face insa o paranteza...

Am pus o intrebare pe Yahoo! Answers... Nu ma asteptam sa aflu adevarul. Doream doar sa vad ce cred oamenii despre acest lucru... Eram sigur ca au pareri, si cateva dintre parerile lor chiar m-au pus pe ganduri sau... m-au distrat.

Intrebarea mea: Lumea asta este reala? Sau e doar o iluzie?

• Mason_cr: Iluzia acestei lumi e reala, si ceea ce este real e numai o iluzie a propriilor noastre ganduri. (What???)
• Angelito_g: Daca tu esti real, atunci si lumea e reala. Daca tu crezi ca e o iluzie, acum visezi. (Deci, ce fac pana la urma? Hotaraste-te! Existenta lumii chiar nu depinde de mine. )
• Enochiansorcerer: Conteaza? Pana la urma tot te duci la munca... (Nu gandim in planul care trebuie dar ma declar amuzat!)
• Candee: Huh? !!!!! (Sa repet?)
• Tony_s1944: Daca lumea asta e o iluzie, atunci la fel este si substanta intrebarii tale. Si daca as incerca sa te scot din ceata, n-as face decat sa intarzii la munca si as putea fi concediat pentru a ma trezi in THE REAL WORLD. La revedere, pentru ca nu-mi pot pierde salariul care sigur ti-ar parea o iluzie daca ai vedea cat e de mare... (Ha, ha! You, funny guy!)
• Tony_s1944 (tot glumetul de mai sus): Marea iluzie din Rusia Sovietica – Muncitorii se faceau ca muncesc iar statul se facea ca ii plateste. (Vechi bancul! Da’ bun!)

Si cel mai bun raspuns, dupa mine...

• Eitemad_eitemad: Renunta la cele cinci simturi ale tale si vei descoperi adevarul acestei lumi.

Simply yellow

Nu reusesc sa epuizez subiectele astea atat de banale... Floarea Soarelui, polenizare... Dar, pe de alta parte, ma gandesc... Ce s-ar intampla daca as face-o?

Sau, altfel, e mai bine sa incerci sa te alienezi intr-un spatiu matematic sau sa pastrezi si concluzia imediata, obtinuta doar prin perceptie?

Sau, care este cea mai buna cale prin care poti ajunge la esenta? Gandind complex sau cat mai simplu?