“Trecand de la una la alta, trebuie sa-ti marturisesc ca nu imi plac compromisurile dar se pare ca ma folosesc de ele cat pot de des. Iar cel mai bun exemplu il reprezinta acest mail...
M-am tot gandit... Sunt lucruri in lumea asta pe langa care trec si, la un moment dat, ajung sa regret ca nu am zabovit putin mai mult in preajma lor. Nu stiu exact de unde porneste acest regret... Poate din frumusetea tacuta a acelor momente, si cu atat mai putin ostentativa, care ma provoaca la contemplare intr-un mod subtil, fara a ma trage de maneca...
In alta ordine de idei, daca nu gasesc curajul de a ma arunca in gol, nu voi afla niciodata ca am aripi. Nu voi sti niciodata cat de sus as fi putut zbura...
Sunt nesigur pentru ca imi pari fragila. Mi-e frica sa nu gresesc si stiu ca o pot face foarte usor aproape la fiecare pas... Nu stiu exact cat ai suferit in trecut. Nu stiu nici daca trecutul tau inca se propaga in prezent... Am realizat insa urmatorul lucru: daca ar exista o sansa, in viitor, n-as vrea sa o irosesc aiurea...
Mi-e greu sa spun ca te iubesc iar, pe de alta parte, mi-e greu sa afirm contrariul...”
A doua scuza:
Un fragment dintr-un mail... In urma cu ceva vreme... Acum, ma umfla rasul...
6 comentarii:
Te ce te apuca rasul?! Am pierdut ceva?
:)
Nu stiu, cred ca eram prea serios cand am scris mailul asta. Dramatizam prea mult. Nu era chiar o problema de viata si de moarte...
Stii, cateodata imi place sa fac misto de viata, alteori se intampla ca viata sa faca misto de mine... Cand rad eu de ea e amuzant, cand rade ea de mine... doare...
Uite ce copil bleg..'Te', cand de fapt era 'De'.
:))
Adevarul asta e.Erai muuuult prea sobru.
Hmmm.
asta ar putea fi considerat spam...:)
:D
Hey, Cautatorule de Sanse! Subscriu la spam.
:)
Trimiteți un comentariu