Da, e vremea blogurilor. E cat se poate de trendy sa ai unul...
Numai ca (si aici ma incrunt), niciodata nu citesti un blog. Mai repede, il rasfoiesti...
Nu te intereseaza efectiv ce scrie omul ala si, in majoritatea cazurilor, esti chiar indreptatit s-o faci pentru ca, de obicei, gasesti doar superficialitate...
Intr-un fel, astepti o sclipire, dar n-ai nici rabdare si nici prea mare interes sa o cauti in mintea unui necunoscut.
Pe de alta parte, esti nespus de incantat cand observi un nou comentariu pe propriul tau blog pentru ca, daca esti cu adevarat norocos, din acesta se poate naste o adevarata polemica in care poti da cate dovezi de inteligenta vrei... Deh, e blogul tau!
Cine intelege blogareala asta ca pe un fenomen, e pierdut. Dupa mine este o chestie cat se poate de individuala chiar daca la ea pot participa mai multe persoane. Nu exista o comunitate a blogarilor. Intradevar, ei interactioneaza dar o fac la nivel personal iar atunci cand ii aduni intr-un grup, nu faci decat sa le distrugi acest caracter unic care defineste insusi notiunea de blog.
Cine o intelege ca pe un mod de informare, uita pentru ce au fost create site-urile agentiilor de presa.
Cine o intelege ca pe o modalitate de promovare a unor aberatii, a luat-o pe un drum gresit. De ce trebuie sa-ti faci un blog pe care sa treci felurile de mancare consumate peste zi, numarul de picioare pe care il are scaunul de la biroul tau sau numai pentru a avea o dovada clara ca, apasand tastele in Word, apar litere pe monitor...
Cine intelege acest lucru ca pe o alta forma de a creea ceva, s-ar putea sa mai aiba o sansa...
Asa ca, in loc sa urez blogosferei “Sa traiasca!”, i-as ura “Sa invie!”.
4 comentarii:
si mai ciudat/enervant e cind vezi (si din pacate se vede!) ca unii scriu cu un ochi pe statisticile de trafic sau discuta numai despre promovarea blogurilor...
care-i rostul promovarii unui blog personal? (retoric, evident ;) )
Da... Un cerc vicios... Scriu un blog despre cum pot promova un blog... N-are nici un rost...
Un blog personal poate fi "promovat" (nici eu nu ma omor dupa cuvant) numai pe baza unor afinitati: mie imi place ce scrie cineva si poate altcuiva ii place ce scriu eu... Se formeaza, astfel, o legatura mult mai personala, de genul celei care apare intre scriitorul unei carti si cititorul ei...
Foarte de acord cu vorbele tale desi n-am ales sa fac blog ci fotoblog...
Cred ca oricare din cei care isi fac un hobby sau un mod de a trai din blog isi doresc sa aiba cati mai multi vizitatori.
Nu stiu si nici nu m-a interesat cati vizitatori am sau cati mi-au comentat pozele pentru ca asa cum spuneai blogul e personal...e ceea ce-ti place, ce gandesti la un moment.
Daca am fost prea incoerent pentru a duoa zi de dupa concediu mai revin :)
Perfect de acord cu ce ai scris cu exceptia unui singur punct:
"De ce trebuie sa-ti faci un blog pe care sa treci felurile de mancare consumate peste zi, numarul de picioare pe care il are scaunul de la biroul tau sau numai pentru a avea o dovada clara ca, apasand tastele in Word, apar litere pe monitor..."
De ce?:)... pentru ca este probabil o informatie care te defineste pe tine ca persoana si care poate ajuta la creearea unei identitati a blogului. Fiind o informatie personala este la alegerea bloggerului daca o publica sau nu...
O informatie cu careacter personal de asemenea poate releva starea de spirit a autorului in acel moment, iar acest lucru este util in motivarea si intelegerea unui punct de vedere prezentat pe blog... Din acest motiv pe mine nu ma deranjeaza atunci cand cineva scrie cu ce pasta de dinti s-a spalat de dimineata:)
Trimiteți un comentariu