Boom-bada-boom! Gandesc din nou si... iese fum

joi, septembrie 07, 2006

III. 2 B, X NOT 2 B: Not a question any more...

Nu avem dovezi ca lumea e reala. Sau ca nu e...

Bineinteles ca reactia ta la ce am spus pana acum este: “Io exist! Pentru ca ma simt!” Altii, care stiu ca Descartes nu inseamna “Dezbraca-te!” in spaniola, pot veni cu un raspuns mult mai elevat: “Cogito, ergo sum!” Si n-as putea sa-i contrazic... Sunt afirmatii cat se poate de juste dar, in acelasi timp, nascute din acelasi singur sistem de referinta la care avem acces...

In alta ordine de idei, nu vi se pare cam arogant din partea omului sa enunte sus si tare ca el exista? Nu credeti ca prin aceasta afirmatie omul se transforma in propriul sau creator? “EU am hotarat ca EU exist!” Incercam doar o delimitare...

Din nou... Nu spun ca omul exista. Nu spun nici ca esenta lui e nula. Prefer sa spun: Nu stiu! N-am dovezi clare in ceea ce priveste existenta lui! Tot ce fac e sa avansez ipoteze, sa pun intrebari, sa caut raspunsuri...

Teoretic, pentru ca in planul asta negociem acum, sa spunem ca lumea e reala. Avem nevoie de asta pentru a ne continua demonstratia... Daca n-ar fi, demonstratia nu si-ar mai avea rostul. N’asa?

Trecem la a doua faza a problemei. Existenta presupune un scop. Nimic nu este creat fara a avea un scop. Un rost. O menire.

O piatra are un scop. Un gandac are un scop. Doar pentru ca tu nu-l intelegi, nu inseamna ca n-are. Doar pentru ca piatra “nu gandeste” in maniera ta, nu inseamna ca-i esti superior. Numai Cel care a creat-o i-a imprimat menire iar tu, ca simplu colocatar al acestei lumi, n-ai voie sa o judeci.

Te-ai intrebat vreodata ca poate piatra, in simplitatea ei, si-a atins deja scopul? Iar tu inca mai cauti prin bezna? Eu, ma tot intreb!

Toate lucrurile au un scop. Si omul are unul...

Ramane sa vedem care e acesta...

5 comentarii:

Sorin Dincea spunea...

Brumă metafizică. Cred că nici tu nu eşti sigur ce voiai să comunici prin textul acesta.

Ovidiu spunea...

Sunt foarte sigur pentru ca m-am tot gandit... E greu insa sa sintetizezi in cateva cuvinte pe blog.
O sa incerc pentru tine:
Ideea mea e destul de simpa... 1) Lumea asta exista sau nu? Nu poti dovedi nici realitatea dar nici irealitatea ei. Pentru ca nu gasesti un punct de plecare in aceasta demonstratie si pentru ca esti fortat sa gandesti subiectiv fiind prins in interiorul ei. Daca ai avea o imagine de ansamblu, de undeva din afara universului, probabil ai putea spune daca e reala sau nu. Dar asa, n-ai cum sa bagi mana in foc ca exista... 2) Sa presupunem ca exista. Daca exista, exista cu un scop. Noi, ca particica a acestei lumi, trebuie sa avem un scop la randul nostru. Un scop mai presus de noi. Si nu ma refer la un scop personal (de a face un copil, de a zidi o casa), ma refer la scopul de a ajuta specia sa evolueze. De a concepe ceva original, de a ajunge la un adevar absolut. Scopul nostru e sa devenim mai destepti pentru a putea manipula lucrurile in favoarea noastra. In special timpul si spatiul, pentru ca sunt concepte create de noi si tot noi putem jongla cu ele. Mintea umana cred ca este superioara timpului si spatiului iar aceste concepte sunt relative pentru ea. (Putem depinde de timp sau il putem face sa depinda el de noi.) Scopul este sa intelegem ca am putea fi mai mult decat suntem, ca ne-ar putea fi mult mai usor decat ne este. Nu crezi ca am putea trai intr-o lume mai buna unde sa nu mai existe mizerie? De unde au disparut, unul cate unul, oamenii prosti? Stiu ca e o utopie, pentru ca acum sunt majoritari! Dar ce ma impiedica sa intreb: Ce-ar fi daca am gandi mai mult? Daca ne-am concentra pe o singura idee, aceea de evolutie, fara sa ne mai lasam prada, la orice pas, tendintelor animalice? 3) Cum ajungem acolo?
Bruma metafizica. Folosesti asemenea constructii pretentioase de fiecare data cand nu intelegi?

fluxor spunea...

Te-ai gandit macar o data ca lumea asta a fost creata de tine si "corpul"reprezinta doar mijlocul,pe care l-ai inventat tu, prin care interactionezi cu propriile cretii???

Ovidiu spunea...

Da, m-am gandit chiar de mai multe ori la chestia asta! Sau, ca o alta varianta, eu sunt creatia altuia, care se simte reala pentru ca a imprumutat atributele creatorului...
Ne cunoastem? Am mai avut ocazia sa discutam lucrurile astea?

ruxy spunea...

Si dupa ce iti atingi scopul ce faci? Stai ca piatra fata de care poti presupune ca si-a atins scopul sau nu? Poate ca si unii oameni sau chiar toti si-au atins scopul.. poate scopul consta in a te naste. Si esti aruncat in lume cu scopul gata atins. Restul.. e iluzie. O poti lua si invers..c'est a dit.