Mergand astazi pe strada, la un moment dat, sunt intrerupt brutal din gandurile mele pasnice de un cor de tipete isterice... O mama isi bate copilul. Copilul n-are mai mult de 5 ani...
Sub ploaia de palme, baiatul intra intr-un blocaj psihic si nu mai reactioneaza decat prin urlete. Mama, fara sa inteleaga, il loveste in continuare fortandu-l sa-si ridice mingea de jos.
Lumea se uita ca la urs. Unii il compatimesc pe micut. Altii aproba purtarea mamei. O baba comenteaza: “Asta e educatie... Unde da mama, creste! Nu sa ajunga cine stie ce vagabond!”
Eu nu ma decid cui sa-i trag un sut in fund! Babei care simte nevoia sa-si dea cu parerea sau mamei care, in loc sa ia copilul in brate pentru al linisti, prefera sa continue circul...
Cum poti bate cu atata sete un copil? Cum poti da, indiferent de motiv, intr-un copil ?
Nu e si asta tot un mod de violenta domestica? Si cum poate lupta copilul ala impotriva tiraniei parintelui? Unde gaseste aparare?
E o faza pe care toti o intalnim pe strada... Parinti care uita de lumea din jur si isi bat copiii cu placere sub scuza educatiei... Foarte trist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu