Boom-bada-boom! Gandesc din nou si... iese fum

joi, iulie 13, 2006

Perspective

Dupa mine, exista doua perspective din care poate fi analizat omul:

  • Perspectiva asupra maselor, in care omul este redus, mai mult sau mai putin, la stadiul de animal.
  • Perspectiva asupra individului, care face din el un zeu.

1. Inteligenta unei multimi, cred eu, nu se reduce la o medie a capacitatilor indivizilor care o compun. Este mai mult decat atat pentru ca multimea reprezinta ea insasi o entitate in sine. Multimea te poate transforma ca individ dar, pe de alta parte, influenta pe care o poti exercita tu asupra ei este minima.

Exista, fara doar si poate, oameni care sunt capabili sa manipuleze mase, dar cred ca nici ei nu sunt in stare sa simta ca, deasupra lor, exista o alta plasa de influente... O panza de paianjen mult mai inalta... Care nici nu mai depinde de natura umana...

Altfel spus, si cel mai inalt om din lume priveste, cateodata, in sus. Ceva e sigur dincolo de noi...

Eu zic ca este imposibil sa te opui...

Nu te poti impotrivi influentei decat la un nivel subconstient. Si numai pentru ca acolo se produce o analiza sumara a agentului persuasiv. Dar niciodata nu vom reusi sa ne impotrivim pe de-a intregul sau definitiv...

Ne influentam unii pe altii chiar si atunci cand purtam un dialog. Atata timp cat intr-o discutie exista un feed-back, indiferent de valenta lui, influenta se va produce...

Suntem influentati de sunetul picaturilor de apa, de bataia vantului, de gustul cireselor. Pentru a alege una dintre infinitele cai pe care le-am putea urma, o infinitate de mici influente ne sapa treptele in piatra.

Avem de ales? Eu nu cred ca este vorba de o alegere... Viata noastra este, daca vreti, o funie care se impleteste din nisip cernut prin sita uitarii. Poate fi vorba de noroc, fatalitate sau destin. Un tipar. Numai ca acest tipar este unic si irepetabil pentru fiecare in parte. Participam activ la crearea lui pentru ca noi suntem chiar materia ce-l intretine. Apare in noi si in afara noastra cu fiecare atingere intamplatoare, cu fiecare frantura de gand ce ne fulgera-n creier, cu fiecare variatie a unei batai de inima...

Si este intr-atat de subtila aceasta metamorfoza care ne caracterizeaza existenta, incat nici nu o contientizam. Si cu atat mai greu cred ca ne va fi s-o controlam, vreodata...

Promisiune

Cealalta perspectiva, maine... Ma striga perna...

Niciun comentariu: