Desi mi-am propus sa nu scriu pe blog despre carti si filme si muzica si tot ce e facut de altii, si mi-am dorit ca tot ce apare aici sa fie “home made”, sunt nevoit sa o fac acum pentru ca, in dimineata asta, am fost martorul unei minuni...
Aseara am vazut Capote. M-a fascinat pentru ca, in primul rand, este un film despre cum se scrie o carte si, in al doilea rand, reda fidel portretul unui scriitor.
Nu citisem nimic scris de el. Si, datorita filmului, muream s-o fac...
Am cautat pe net cu oarecare strangere de inima o editie recenta a romanului “Cu sange rece”, pastrand ca o ultima varianta anticariatele din centru...
Am gasit-o la Editura Vremea la pretul de 190.000 lei. Am cam strambat din nas, si nu pentru ca am uitat cat costa cartile in ziua de astazi, ci pentru ca, pana la sfarsitul saptamanii cel putin, fondurile mele sunt cam limitate, mai ales ca saptamana viitoare plec si la munte...
What to do, what to do? Am inteles ca sunt un copil capricios si trebuie sa o am!
Si acum ajungem in dimineata asta cand, cu o idee fixa in minte, eram pe punctul de a iesi pe
In urma cu cativa ani, pe cand eram in liceu, o cunostinta moare (de moarte buna – ce-o mai fi insemnand si asta) si lasa pe capul meu cateva mii de carti. Vreo doua saptamani m-am scaldat in praful lor, sortandu-le si stergandu-le si listandu-le si laudandu-le (ma rog, ati prins ideea). O parte din ele, care am considerat ca le poate fi de ajutor altora (dictionare medicale & stuff), am livrat-o in cateva anticariate... O alta parte, din lipsa de spatiu, am carat-o la
Si aveam de toate: carti de pe la 1800 si ceva, compendii, dictionare, beletristica. Le-am potrivit pe caprarii si... am inceput sa le citesc.
Acum constat, dupa mai bine de 7-8 ani ca n-am trecut prin toate. Una – pentru ca imi cumpar si alte carti si a doua – pentru ca sunt prea multe.
Revenind la ziua de astazi si la clipa in care ieseam din casa, am simtit cum ceva imi pune piedica. Ar fi fost prea frumos, mi-a trecut prin minte...
M-am intors incaltat pana la biblioteca si le-am luat la rand. Lipsit de speranta, pe undeva printre romanele aparute in colectia “Biblioteca pentru toti”, ca intr-un final de film american (care, fie vorba intre noi, TREBUIE sa aiba “Happy End), am vazut-o. Manca-i-as eu coperta ei decolorata de timp pe care scria, nici mai mult, nici mai putin decat “Truman Capote – Cu sange rece”!
Sper sa-mi placa! (Bai, nu fi ipocrit! Sigur o sa-ti placa!)
5 comentarii:
Si nu incerci sa mai scapi de unele din cartile alea?
Macar pe termen scurt (aka imprumut)!
NU VREI BANI, MAI BINE?
Singurele lucruri cu care imi permit sa fiu posesiv pe lumea asta sunt cartile, cd-urile si dvd-urile mele.
Nici lu' fratimiu nu i-as imprumuta carti! Bine ca nu citeste ca, altfel, l-as bate zilnic pentru asta...
Glumesc! Nu sunt chiar atat de rau dar adevarul e ca nu prea imprumut nici unul din lucrurile astea, cu inima impacata. Am tot pierdut din ele in felul asta... Si ce e cel mai naspa e ca nu-mi aduc aminte pe moment, dar si cand imi revine memoria dupa un an de cand le-am imprumutat... innebunesc!
chestiunea cu imprumutatu o patesc si eu...da m-am lecuit si acu ori nu imprumut decat la prieteni f buni (mare atentie mare si in kzul lor) ori imi notez tot c dau.
cat despre capote...lectura usoara; s mi-o recmanzi dupa ce o termini:P
Stai linistit! Si eu fac liste...
Despre Capote... Mai am putin!
Nu poti fi niciodata prea posesiv cu cartile tale... De exemplu, am prieteni cu care vreau sa vorbesc despre o carte. Si atunci, le-o dau s-o citeasca... Ca nu o mai recuperez pe urma, asta e alta poveste...
Trimiteți un comentariu