Cateodata ma trezesc deasupra unei prapastii. Cateodata ma gandesc ca as putea sa ma arunc in gol. Cateodata chiar cred ca as putea zbura si tot astept ca cineva sa-mi rasplateasca avantul cu o pereche de aripi... Cateodata visez ca sunt pasare... Cateodata, sinucigas...
Cateodata imi cred propiile minciuni. Cateodata chiar mint frumos... Poate si de aceea iubesc atat de mult viata asta si nu ma incumet sa platesc cu ea un zbor...
Cateodata ma mai si trezesc... Si-atunci incep sa caut, poate, un raspuns... Cateodata se intampla sa-l mai si gasesc... Dar cateodata tot nu mi-e de-ajuns...
Cateodata ma gandesc la oameni... Si mai tot timpul ii compatimesc... Cateodata sunt dezamagit de ei dar, cateodata, ii mai si iubesc...
Ai zice ca traiesc numai cateodata...
Scuza:
Cu sau fara intentie, vreo doua fraze s-au transformat in versuri... Sa le fie de bine! Eu nu le mai schimb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu